nu te întoarce

oroare teroare
căldură-n betoane și-n brațe
un frig de nu pot
să mă conving că există
cale de scăpare din lunga
visare ce-i coșmar sub
un semn de plafar cu
cola-n pahar că alcoolul
e scump și oricum
nu-mi mai place orice
aș zice tu nu te
întoarce

nu mor

poate nu mor

așază-te lângă mine
și spune-mi o poveste
reamintește-mi că trăiesc
și că mai am timp
să te respir

ia o pauză din jocul tău
și învață-mă regulile
dă-mi un avans
arată-mi drumul spre tine
și nu-mi pune piedici

scrie-mi șoptește-mi sau tace-mi
cu ochii cu mintea sau altfel
scutură de pe mine praful
să cadă noroiul și coaja
să rămân doar eu

pregătește-mi locul
chiar dacă nu ajung imediat
știi că mă pierd ușor
dar dacă mă aștepți la capăt
poate nu mor

 

(Imagine de Brent Connelly de pe Pixabay )

dincolo

în clipa aceea s-a închis o ușă
și mirosul de moarte de dincolo

a pășit un vânt pe verandă
și sunetul clipei din urmă

a trosnit un os a sfârșit
și gaura lăsată de ființă

s-a temut un urs rătăcit
și copacul căzut la pământ

atunci s-a mai stins o lumină
și un ultim vis lucid

am apucat cu dinții de umbră
să mă lase să mor liniștit

nicio secundă nu mai bate la ușă
și dincolo miros de nimic

doare

d oare

dor

ideile cuvintele și oasele
tăcerile zâmbetele grimasele
privirile simțirile și totul
doare inima plămânul și ochiul

pasul pe trotuar muzica
glumele internetul politica
singurătatea agitația și stresul
doare sudul și nordul, dor estul și vestul

doare gestul dar oare-i destul?
să doară și-ntregul să doară și restul
e dureros testul chiar de-i prietenos textul
doare rezumatul și indexul

doare

lumina otrava
lenea și graba
cunoștința prostia
corectitudinea hoția

și toate celelalte
culmi prea înalte
sau gropi adânci
în care să m-arunci

când prea
se moare
se tace
se doare

Annabelle

Annabelle 3 – te caci pe tine de frică

Ieri a fost o zi dubioasă pentru mine: mai întâi mi s-au arătat litere pe cer, apoi l-am văzut pe Superman mergând cu tramvaiul. Trebuia să termin ziua în aceeași notă, așa că spre seară am fost să văd filmul Annabelle 3 (pe care îl vei putea vedea și tu începând cu 12 iulie).

Atunci când vine vorba de lucruri dubioase, prima și prima dată mă gândesc la prieteni. Dacă nu am trecut eu prin destule astfel de situații, atunci cu siguranță mi-au fost povestite de amici. Bun, dar ce legătură au poveștile cu fantome , precum cazul filmului de față, cu prieteniile? Iar răspunsul este: trec prin aceleași etape!

1. Annabelle se mută în casă nouă

Acest moment al filmului ne ajută să înțelegem cum se stabilesc noi relații de prietenie: în mare, sunt două situații, acestea fiind prezentate simultan în film. Pe de-o parte ajungi să vorbești cu o persoană din întâmplare, iar de cealaltă parte din curiozitate și datorită „pasiunilor” comune. În film, concomitent cu sosirea păpușii blestemate în casa părinților lui Judy, aceasta va urma să își petreacă vreo două nopți cu bona ei, Mary Ellen, și cu colega celei din urmă (nu știu exact ce era), autoinvitată, Daniela Rios.

2. Se întâmplă niște dubioșenii, iar Annabelle este capul răutăților

Aici e momentul ăla când apare prima (și de multe ori cea mai importantă) încercare la care este pusă o prietenie. În această etapă se întâmplă ceva straniu sau neplăcut și ies la iveală „secrete întunecate” sau arhiva de relicve posedate de la subsol. În acest stadiu depinde doar de persoanele direct implicate să decidă dacă vor continua prietenia sau nu, orice „ajutor” din exterior având puțină spre deloc importanță.

3. Totul se termină. Cu bine sau cu rău

Well, cred că ultima parte nu trebuie explicată. Se încheie tărășenia, care devine unul dintre „secretele întunecate” pomenite mai sus.

4. Despre film. Alte comparații

Când mă uit la un film horror precum Annabelle mă aștept să am parte de suspans, de multă acțiune și de imagini înfricoșătoare. Filmul acesta e plin de așa ceva, iar ca bonus demonii și efectele speciale mi s-au părut extraordinar de realiste. Dacă e vreun lucru pe care mi-aș fi dorit să îl mai aibă, acesta ar fi fost o poveste care să mă pună mai mult pe gânduri – cum a fost filmul Cimitirul Animalelor. Dar nu a fost cazul, în Annabelle nefiind nimic psihologic sau filozofic, ci doar horror pur.

Însă în filmul Annabelle avem și ceva în plus – comedia – ceva ce tot mai multe producții includ, fie că este necesar sau nu, spre bucuria publicului și spre dezgustul meu. Dar să nu lăsăm acest lucru să umbrească un film altfel destul de bun, nu de alta, dar cine știe ce ar putea să iasă din acea umbră…

Iar dacă te întrebi de ce scriu despre prieteni tocmai eu, care am puțini (deși destul de vechi), îmi place să merg pe ideea de calitate, nu cantitate. Dacă ar fi, totuși, să le reproșez ceva tovarășilor mei, probabil acel lucru ar fi faptul că ei par să nu se prea priceapă la ales amici.

Annabelle este distribuit în România de Vertical Entertainment.

transparent

transparent

prea multe sunete
corp străin
nici oglinda nu mă recunoaște
la dracu unde mi-am lăsat identitatea
în plastic e scrisă cu sânge albastru
dar al meu e negru
și visez să devină transparent
visez să neexist permanent
ascund gânduri ca un dement
și când mă enervez urăsc vehement
dau cu păreri de ciment
mai fac și rime uneori
apoi le scuip nesimțit pe trotuar unde câinii vecinilor
fac ce fac fără pungă

de la subînălțimea asta se vede totul dar de fapt
nu se vede nimic
la dracu vreau să devin transparent
cât mai am de așteptat

demoni pe tavan

demoni pe tavan

pictez demoni pe tavan
și-mi vorbesc cu vocea ta
aș vrea să știi ce gânduri am
dar oricum nu ar conta

am mai zis – viața-i rahat
și miroase tot mai tare
dar tu ești deja aranjat
nici în pulă nu te doare

c-ai avut noroc sau pile
cică-i doar problema ta
când mai iei chestii inutile
poți să iei și viața mea

pictez demoni pe tavan
și-i privesc în ochii roșii
aș vrea să știi ce gânduri am
și să suporți

cu ai tăi și cu ai noștri