Canale interesante pe YouTube

puzzle

Hai că parcă destul m-am tăvălit prin praful ăsta de pe blog, să vin și cu ceva util. Nu, n-am rezolvat încă totul, dar parcă lucrurile merg puțin spre bine. Așadar, m-am gândit să fac o mică listă cu canalele de YouTube la care mă uit atunci când creierul refuză să mai funcționeze.

Primul canal din listă, la care mă uit deja de mai multe luni, se numește Powerbang Gaming. Aici o să găsești clipuri video cu PUBG Mobile (în mare parte) și alte jocuri foarte cunoscute pentru telefoane. Powerbang face și streaming pe Facebook zilnic, însă uneori este posibil să lipsească (ca săptămâna aceasta), din motive legate tot de jocuri.

Lista este completată de doi oameni care se ocupă cu rezolvarea de puzzle-uri (mecanice și nu numai). Pe acestea le-am descoperit sâmbăta care tocmai a trecut și mi-au cam menținut atenția asupra lor.

Mr. Puzzle abordează lucrurile în felul următor: găsește rezolvarea „în spatele” camerei, iar în filmulețe doar prezintă puzzle-ul și explică pe îndelete cum se rezolvă, asta după „atenționarea de spoiler”.

De partea cealaltă este Chris Ramsay, care, din câte am înțeles, este iluzionist (sau cum li s-o mai spune). El se filmează rezolvând puzzle-ul fără să îl fi făcut înainte, având și un cronometru pentru a vedea la final cât a durat dezasamblarea și reasamblarea.

Cam cu astea îmi ocup momentan timpul liber, sper să-ți pară interesante; până una-alta, eu mai caut.

Reclame

Ziua când s-a prăbușit totul

Pe scurt: am fost evacuat și m-am întors de urgență acasă.

Pe lung: Toți locatarii din cămin am fost anunțați pe la începutul verii că va fi închisă clădirea pentru reparații începând cu o dată din iulie. Cam atunci cred că am scris prima dată (pe anul ăsta) despre subiect și am început să mă alarmez. În ciuda înțelegerilor și promisiunilor pe care eu și familia le-am făcut, nu am primit un loc într-una dintre clădirile care nu vor fi închise/reparate anul acesta. Am continuat să locuiesc în camera 103, deși eram ultima persoană rămasă în clădire. În ultimele 2-3 zile au început, rar, să apară portari/muncitori pe care nu-i mai văzusem cred că de vreo lună; mi s-a spus că vor închide căminul. Am rămas, totuși, acolo, fiind legat de București prin proiectul și (încă sper) viitorul meu loc de muncă despre care am mai scris cu câteva ocazii.

Ieri, când ar fi trebuit să mă duc din nou la Școala FAN, am constat că ușa de acces era blocată cu un lacăt masiv. Nici un angajat de-ai căminului prin preajmă, deși dimineața a fost cineva, căci ușa a fost deschisă timp de câteva zeci de minute. Având în vedere situația creată, mi-am luat cele mai importante lucruri și două schimburi de haine și mi-am făcut bagajul. Au urmat șiruri de telefoane date de mine și familie și ore de așteptare pe hol, sprijinit de teancurile de saltele depozitate acolo.

În cele din urmă, contactată n-am înțeles exact de unde, vine administratora și mă eliberează. Mă îmbarc către casă cu gândul la lucrurile care mi-au rămas acolo (toate puținele mele haine (în afară de cele încăpute în bagaj), lenjeria de pat etc); chestii care nu încap într-un troler sau două și, colac peste pupăză, portarul/paznicul (sau cum i s-o spune) este acolo doar pe timp de noapte, îngreunând și mai mult recuperarea lor.

Se duce dracului totul, se adună și mai multe datorii. Ieri a fost ziua când am fost îngropat de viu.

depreselfie= orice poză făcută de mine, cu mineWP_20180810_15_48_35_Pro.jpg

Uite netul, nu e netul

Legendele urbane spun că unii oameni vor găsi întotdeauna un lucru de care să nu fie mulțumiți. Prin ceea ce am să scriu aici voi demonstra clar… că au dreptate. De asemenea, cică ăia cu posibilități limitate ar trebui să fie mai puțin pretențioși. Sunt de acord cu asta până la un punct… dar tu ai citit ce am scris la început?

Datele „problemei”. Am un abonament de voce+date, deloc scump, de care se ocupă mama. În general sunt mulțumit de beneficiile incluse, însă i-aș da o bilă gri din cauza faptului că rețeaua lor nu prea face față în Măgurele, semnalul fluctuând deseori; dar m-am obișnuit cu asta și nu acest lucru mă nemulțumește. Mai am și un laptop, primit de curând, de care mă bucur pentru că de acum voi putea scrie mai des, ba chiar mă pot și juca; nicio nemulțumire aici. Azi am consumat traficul inclus, astfel că viteza a scăzut drastic (un melc ar putea câștiga orice întrecere cu bara de încărcare a site-urilor de pe mobil, laptopul nici măcar nu a vrut să recunoască existența unei conexiuni) și vor mai trece câteva zile până se resetează contorul.

Pe lângă abonament, am două prepay-uri de la operatorii cu primele două culori ale curcubeului, cartele pe care le-am folosit exclusiv pentru date mobile. Aici îmi place că semnalul e un pic mai stabil, parcă și viteza ceva mai mare(?). Pe una am vreo 3 GB rămași ” de data trecută”, pe cealaltă am 10 GB abia primiți.

Să se afle: de ce nu mai poți la niciun operator să folosești beneficiile „valabile” dacă nu ai nicio (extra)opțiune activă, deși cartela încă nu a ajuns la „perioada de grație”?

Întrebarea este retorică, știu și eu răspunsul. Voiam doar să mă descarc până mâine după amiază când merg să rezolv.

în cur, pe dreapta

stau panicat
că-ntr-o zi mi se vor înverzi ochii
se va-ndrăgosti de mine pădurea
se va-ndrăgosti de mine pământul
și mă va chema-ntr-însul
dar eu-s heterosexual

sunt relaxat
din hazna mi se aude plânsul
văd viața din mine
văd viața din tine
parcă mă duc la fund
dar eu-s heterosexual

sunt devansat
alții au prioritate
calcă coada pe cap
câțiva mai abili găsesc ușa
și intră-n viață prin spate
nu fac nicio amiabilă

că eu-s heterosexual

O veste bună, 9 proaste

Am deschis editorul de articole și nu știam ce să fac mai departe. Au trecut mai mult de 6 luni de când l-am văzut în forma asta, de pc adică. Îmi amintesc că de multe ori îmi venea o idee pe care, neavând răbdare să o dezvolt într-un articol folosind telefonul (din cauza telefonului, nu a mea), o notam pe scurt într-o aplicație și rămânea acolo… Când e vorba de idei, sunt un (cum ar zice americanii) „hoarder”; păstrez gânduri încă din urmă cu 2 ani, pe care nici acum nu le-am șlefuit și pasat mai departe. Ideea e că am primit un laptop, lucru care m-a entuziasmat peste măsură, deși nici nu mai știu cum să exteriorizez asta; plus că dispozitivul e mai performant decât ce am avut până acum (și sper să îl pun la treabă serioasă în curând), și a fost și foarte îngrijit.

Dar orice veste bună vine și cu 9 nefericite. Sau cu una care face cât 9. Scriam în urmă cu câteva luni despre Școala FAN, proiectul celor de la FAN Courier la sfârșitul căruia voi avea și eu un loc de muncă și n-ar mai trebui să am motive să mă plâng de una-alta pe-aici sau pe Facebook. Proiectul se desfășoară în București (și împrejurimi) și va mai dura încă vreo 2 luni, timp în care e foarte posibil ca eu să nu mai am unde locui, pentru că sunt obligat să plec de unde stau acum. În concluzie, se prea poate să se ducă dracului și șansa asta de a mă apropia un pic de o situație mai normală.

Lucruri interesante nu am de scris, cel puțin nu în acest moment.

 

cântec de duș și șoproane

azi robinetul îmi cântă ceva
îmi susură-n piele
țânțari dau târcoale

apa cu greu se-ncălzește
cât mă frec cu șampoane
se-aud lăutari

aburi pe oglindă
și somn în timpane
citesc și mă culc

visezi lăzi cu scule
-n garaje,-n șoproane
am stat treaz prea mult

insectar

aud greieri urinând la ferestra mea
a mai trecut o zi
în susur auriu
mi se scurge viața

femelele țânțar
mă sug deloc tandru
mă țin treaz toată noaptea
și în mii de poziții

un fluture timid
s-a așezat pe geam
verișoara lui molia
îmi survolează spațiul aerian

dimineața
nu-mi cântă cocoșul ci toaca
mă trezesc cu erecție
cic-așa e normal