stop joc

îmi trebuie concediu să mă gândesc la depresie
am rămas dator cu niște overthinking
îmi mai trebuie o viață – aici sau dincolo
să-mi pun lucrurile-n ordine

îmi trebuie o voce din exterior să mă tragă după ea
îmi trebuie țigări și o cisternă de cafea
vreau o promisiune ștampilată
de cine-o vrea cine-o putea

să mă suporte cerul știu că este greu
dar am fost dat afară din pământ deja
am rămas o urmă de creion pe sânge
și-am să continui tot așa

îmi mai trebuie o viață că nu-mi ajunge-a mea
mai trebuie atâtea dar stocu-i terminat
din degete a început să-mi iasă tuse
vă rog să preia de-aici altcineva

Reclame

cadou de moș nicolae

toate versurile pe care le scriu
de când aprind prima țigară
până ațipesc stâncile

de când deschid ochii spre tine
până îi închid spre tine
sunt doar doruri

toate cuvintele pe care
nu le citești că nu-mi știi limba
deși le-auzi și recunoști

nu le răspunzi lași doar ecoul
să lovească precum Thanos
sunt magie ieftină

ești numai zâmbet
eu sunt ochi
să ți-l descriu
tu să mi-i scoți

2 deD

mi se joacă liniștea în urechi
ca vântul c-o bucată de sfoară
aștept să-mi pășești pe valuri de sânge
să înoți în marea mea interioară

să înalți zmeie în tăcerea mea
ce le va-mpinge în noaptea din pleoape
din buze să construiești o cetate
șoptind cărămizi ce mă vor scufunda

urc pe zâmbetul tău să văd orizontul
și dau de un trup favorit
mă mută ideile de parcă dorm cu cortul
și tu ești mereu dincolo de răsărit

ochii bariere îmi verifică pulsul
dar semnalul e dat și nu mă pot opri
să-ți scriu aste versuri cu gândul pe frunte
ca să pot iar muri

de somni bus

noaptea e un timp creator
și alerg în sufletul gol
cu imperfecțiunile la vedere
în fața ochilor judecători

e ora 4 zero patru acum
mi-e somnul pe pietre
odihna arde cu flacără
iar combustibilul prea scump

afară e frig sau ninsoare
de păreri și n-am cum
să mă acopăr din cap în picioare
ca să mai traversez un drum

ca un beat pipăi pereții
și ce simt e moale nu gust
că sunt și eu plin
de fruct copt și parfum

se aprinde un licăr departe
să mă ghideze nu vrea
ci doar se asigură
că nu greșesc în somn

vraj(b)a

mă înveți să te urăsc
și nu îmi place
e șansa ta să te achiți de tot
nu mă atinge cu mâinile murdare

opresc televizorul din spatele pleoapelor
să te văd e destul
zâmbetul e restul
la un preț pe care nu l-ai cerut

vibrezi în antiteza mea
singura pată de întuneric
ce murdărește căderea mea
da’ nu m-opresc că-s malefic

verifică totuși dacă mai trăiesc
îți cer doar atât
întoarce pământul pe mine din când în când
asigură-te că nu râd

tranziSTOP

eu trăiesc în altă lume
paralelă cu a mea
dau să ies și intru-n negru
mă trezesc n-am ce vedea

eu trăiesc în altă lume
din care când dispar mă car
într-un colț uitat de-al’ tale
deschid ochii girofar

nu trăiesc doar mi se pare
dar n-am întrerupător
îmi sunt departe stelele
aproape doar lumina lor

nu trăiesc sunt doar curent
pe o placă cu tranzistori
vorbesc și scriu zero și unu
în pana de curent jos pliscul

eu trăiesc în altă lume
da’ fac vizite și-aici
încep în fiecare zi o viață
dar nu pot salva nimic

vine porcu

mă mai frământă poezia
sunt copilul cozonac
stau în ladă cu piftia
vorbește vinul și eu tac

mă apasă atmosfera
dar nu arăt a vijelie
schimb pocnind din degete caseta
pun teveul pe iahnie

zgomotul e-asurzitor
lumea-ntreagă e-o trompetă
harnicii fac maraton
în balcon pe bicicletă

înger din bucătărie
eu sunt mic, adu muștarul
din cuptor cu poezie
scoatem aburit curcanul

e miros de sărbătoare
și se-mprăștie ca fumul
din carnea pusă pe grătare
ramas-au de porc craci – unul