negru și mort

e greu să merg cu negru
înfășurat pe degete căci
din sânge negrul îmi trece
pe buze și nu te aduce

e neagră lumina
culorile toate
eu negru pe dinăuntru
ca scrumul și ciuma

mă bate soarele negru
mă-ngroapă mă surpă
am negru în supă și
negru în spatele ochilor

ce sărut negru
pe care nu-l mai suport
am sufletul orb nu acceptă
că-s negru și mort

te prind

știu c-o să-ți fie dor
și o să vrei s-asculți
chiar dacă nu ți-a plăcut pân-acum
și nu va fi la fel

chiar dacă sunt aceleași sunete
nu vin de unde trebuie
și tu știi ce trebuie să faci
doar că nu vrei

pune mâna pe tastatură
pune mâna pe telefon
lasă trecutul pentru cei din trecut
căci azi ai mai descoperit un drum

închide ochii
întinde o mână
stai liniștită
te prind

eminent

reacționează reacționează
îmi spuse ea
dar cum nu am fost suficient de atent la orele de chimie
m-am precipitat în a tăcea

fără să știu exact ce forțe acționează asupra mea
că nici fizica nu mi-a plăcut în școală
iar când aud de istorie
gândurile mi se răscoală

ce-aș fi putut să-i spun în acel caz în afară de
de la nominativ până la vocativ avem timp să halim o pizza
aș fi vrut s-o duc într-o noapte la observator
dar cred c-ar fi fost închis și oricum ăștia de la antene nu m-ar lăsa să intru

mi-a spus că țara s-a construit cu uzine
i-am spus că vreau să-i văd mitocondria
dar când am ajuns la subiectul limbi
ne-am despărțit c-un don’t speak the language

somn pe pâine

în fiecare zi de azi
trăiesc ziua de mâine
întind somnul pe pâine
și nu mai apuc să mușc

adorm prin tramvaie
adorm și prin mine
mă trezesc bătrân și uituc
uit și de pastile

m-agăț de un capăt de zi
partea de la urmă
dar n-o prind și cad în cap
mă trezește o undă

o simt din urechi spre stomac
încerc să înec somnu-n cafea
îmi fac din timp o batistă
să suflu mucii în ea

contraverbe

n-ai cum să mă dai pe brazdă
că nu-s îngrășământ
cică timpu-nseamnă bani
dar până când?

ulciorul nu merge de multe ori la apă
n-are picioare și nici chef
cine se trezește de dimineață
și rămâne în pat nu ajunge nicăieri

viața e plină de proverbe
eu am hotărât să fiu contra
nu-s echilibrist dar sunt într-o ureche
dacă viața-ți dă lămâi privește-ți umbra

cine aleargă după doi iepuri
a făcut atletism
la pomul lăudat să nu mergi cu sacul
dacă ai rahitism

nu pune lupul paznic la oi
dacă te-am lăsat ca pe măgar în ceață atunci suntem doi
bate șaua ca să iasă praful
nu-mi place postul ăsta da-ncerc să-l schimb acu’

să mă trezesc

iubesc să te urăsc și o s-o fac de-a pururi
umbra ți-o pândesc s-o luminez în amurguri
ucid tot ce însemni ca timpul
cu pastă de uitare îți decolorez chipul

îți dezmembrez urma îmbrățișării
spiritul ți-l gonesc la lăsarea serii
îți acopăr vocea în liniștea încăperii
consum amnezia să uit că încă-i ieri

mâinele ce o să vină vine fără tine
ai oasele uitate în spate-ntr-o pădure
și urmele de cauciucuri ale mașinii deraiate
zâmbesc lunii de pe șosele neumblate

așa obișnuiam să-ți șoptesc
înainte suflu-ți s-opresc
razele dimineții m-orbesc
e timpul să mă trezesc

dați pământ

minciuni și iar minciuni
du-mă la nebuni
aruncă-mă de pe bloc
omoară-mă pe loc

dar nu îmi spune mie
c-așa trebuie să fie
că nu o să te cred
și tot am să încerc

în felul meu
să fac totul mai greu
și e deja prea mult
încerc să mă astup

iar voi îmi dați pământ