papillon

Ce asortezi la Papillon?

De fapt, nu am început articolul cu un titlu corect, căci „papillon” înseamnă „fluture” în franceză, protagoniștii acțiunii fiind francezi. Dar nici eu nu sunt extraordinar de pasionat de istorie, lucru pe care se bazează filmul.

Întregul film este o (re)ecranizare a memoriilor scrise de un fost prizonier și evadat de pe Insula Diavolului din Guyana Franceză. Pentru că nu am verificat (nu știu cât de greu sau ușor ar fi fost să fac asta), am să presupun că mare parte din film respectă adevărul istoric. Însă, din perspectiva unui privitor amator de alt gen de filme – thrillere pshihologice, am să scriu despre ce mi s-a părut nelalocul lui.

Încep cu convențiile cinematografice: deși acțiunea se petrece în Franța interbelică (perioada e mai puțin importantă aici), nu-mi amintesc să fi auzit măcar un cuvânt în limba franceză, ceea ce, pentru mine, a știrbit din start din autenticitatea faptelor prezentate.

Apoi, undeva după jumătatea filmului, personajul principal este înfățișat în rutinele pe care și le-a creat în perioada cât a stat închis la izolare extremă. În partea asta, am simțit că regizorul a dorit să arate cumva că acel om a petrecut foarte mult timp acolo, doar că nu i-a ieșit. Din câteva cadre care alternează ziua cu noaptea nu am reușit să văd dimensiunea acestui prizonierat, care a durat totuși destul de mulți ani.

Tot în această parte a filmului, la un moment dat, personajul principal începe să halucineze. Pentru că (după cum spuneam la început) îmi plac filmele psihologice, aveam așteptări mult mai mari aici. Deși există posibilitatea ca aceste halucinații să fie descrise în cartea care a stat la baza filmului (și pe care eu nu am citit-o), mă cam îndoiesc totuși să fie așa. Dar chiar dacă ar fi așa, cred că ceva dramatizare în plus și poate unele idei duse ceva mai departe ar fi avut un impact mai puternic; oricum, în ziua de azi, nu respectarea istoriei este primul lucru pe lista punctelor de atins pentru un film. 😉

Cu puțin înaintea finalului se mai găsește o mică fractură în logica desfășurării evenimentelor. Atunci când personajul principal este adus pe Insula Diavolului, nu este arătat exact cum ajunge el acolo – cel mai important aspect fiind dacă acesta era sau nu legat la ochi. Spun asta pentru că, ceva mai târziu, când vine timpul unei noi evadări, mi-e foarte ușor să mă întreb de ce acesta nu a ales să se lanseze pe mare pe unde a venit, în loc să sară împreună cu pluta lui de pe o faleză foarte înaltă, mai ales că în film ni se arată că această insulă nu era păzită.

Ah, da, mai e o problemă: toate chestiile de mai sus nu reușesc să facă filmul neplăcut. Dimpotrivă, Papillon este o poveste cu atât mai interesantă cu cât este inspirată din fapte reale și este relativ recentă, cu acțiunea petrecându-se cu doar vreo 90 de ani în urmă.

Distribuit de Vertical Entertainment, filmul a început deja să ruleze de Vineri, 18 ianuarie, și îl poți vedea oricând într-un cinematograf de lângă tine.

 

papillon-307665l-1600x1200-n-fbb48a30

4 comentarii

  1. Sa-ti explic pe rand:

    In privinta conventiilor sunt complet de acord. Mi-as fi dorit o ecranizare frantuzeasca a cartii.
    Nu simti deloc atmosfera de inchisoare, totul pare o joaca de copii. Nu am simtit ca am vazut niste oameni intr-o inchisoare, ci-mi parea c-am vazut niste copii care se joaca de-a inchisoarea. Daca vrei sa vezi atmosfera mult mai intensa, uita-te la prima ecranizare, din 73.
    Legat de insula diavolului, eu nu am inteles de ce era nepazita. Faza cu traseul e simpla: el nu trebuia sa ajunga de unde a plecat, ci trebuia sa ajunga in alta parte. Daca ajungea din nou in Guyana Franceza, era ca si cum a evadat ca sa se predea. El trebuia sa ajunga intr-o alta tara sud-americana, unde sa fie liber.

    Apreciază

    1. Era nepăzită pentru că era considerată ca fiind extrem de sigură. În ceea ce privește plecarea, fără cunoștințe prea mari de geografie, fiind în ocean presupun că acel curent l-ar fi dus în direcția observată de el indiferent din ce parte a insulei ar fi plecat.

      Apreciază

    1. Corect. Apoi putea ieși cu pluta pe unde a intrat și să „vâslească” puțin din mâini și din picioare până ajungea în partea corectă a insulei; nu părea o insulă foarte mare, plus că personajul, pe tot parcursul filmului, a dat dovadă de o destul de mare putere fizică și psihică.

      Apreciază

Povestește-mi!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.