Încă o copie nesimțită

Profit de această ocazie pentru a anunța cu surle și tobe (da, asta e exprimarea corectă) că a (mai) apărut o copie nesimțită după Times New Roman, Kamikaze și alte astfel de site-uri de fake news ale propagandei rusești.

Noua publicație online se numește Agenția False Press, iar în „spatele” ei mă aflu eu. Deocamdată cu un singur articol și cu o interfață care arată precum Bucureștiul (cred că ăsta va fi și sloganul), noul blog își propune, într-un mod previzibil, să nu schimbe lumea, ci doar s-o povestească. Cu glume care stârnesc ovații din partea a cel puțin 50% din audiență, mai ales în discuțiile pe care le am „între 4 ochi”, succesul este garantat.

Acum, noua „agenție de presă” este încă în lucru, pentru că nu îi pot aduce mari modificări utilizând doar telefonul, iar computer nu am (ghinionul is strong with this one). Așa că, până la noi ordine, te invit să ne citim „pe viață și pe taxe”!

Anunțuri

Ultima zi din ianuarie

A mai trecut o lună, ne aflăm deja în ultima zi din ianuarie. Nu contează anul, orice an. A trecut timpul și nu am realizat aproape nimic din ceea ce mi-am propus pentru aceste 30 (+1) de zile.

Aveam planuri mari la începutul lui 2018 și, poate mai mult mental decât fizic, începusem deja să lucrez la ele. Însă, pentru ca totul să meargă conform strategiei, aveam nevoie de niște împrejurări favorabile. Cele mai importante dintre acestea, în mod firesc pentru un ghinionist ca mine, nu au apărut. Așa că iată-mă din nou frecând tastatura telefonului degeaba, în căutare de idei.

Așa se face că cel puțin o vreme de azi înainte nu voi avea lucruri foarte interesante de scris, acesta nefiind un lucru cu care cititorii mei să nu fie obișnuiți. Important e că vor fi articole. Jalnice, dar zilnice (deși nici ăsta nu e un lucru sigur, din motive care nu țin în totalitate de mine).

Iar dacă pare că azi am scris într-un ton mai optimist, ai dreptate: doar pare!

Sunt jalnic!

Inițial am vrut să folosesc o exprimare mult mai dură, însă cafelele de azi mi-au îndulcit puțin gândurile, asta până în urmă cu câteva minute. Eu sunt singura persoană cu care îmi permit să fiu dur, pentru că îmi cunosc reacțiile și mă înțeleg cel mai bine.

Și corpul articolului trebuia să fie diferit, trebuia să fie despre eșecuri. Doar că nu mai am puterea să scriu despre ele. Puțina energie rămasă se îndreaptă către câteva întrebări cărora le caut răspuns: de unde a pornit șirul de ghinioane? Ar fi greșit să dau vina pe depresie, căci acestea sunt mult mai vechi și doar o parte dintre cauzele care au declanșat-o.

Finalul nu mai știu despre ce trebuia să fie. Cu siguranță nu ceva care să dea un exemplu pozitiv sau să încheie chestia asta într-un ton mai bun.

Până și articolul ăsta e jalnic, ca orice strigăt disperat și neauzit. Cuvintele astea sunt tot ce a rămas din speranța unui „mâine” mai bun.

Poveștile trebuie să continue! Dar nu așa…

Scandalos! Alt producător auto face experimente imorale!

Am citit ieri despre un cunoscut constructor german de mașini care a recunoscut și a oferit scuze pentru faptul că a expus intenționat maimuțe la noxele eliminate de motoarele pe motorină ale acestuia. Se mai spune și că testele nu au fost relevante, iar activitatea a fost sistată.

Pe același val de curaj a urcat și un producător român de automobile, declarând: „Ne pare rău, și noi am făcut teste de poluare pe maimuțe luate dintr-un cunoscut club bucureștean. Doar că noi am obținut acordul acestora, ele (n.r. maimuțele) spunând că, contrar opiniei populare, și-au început munca de jos… în Trabant, al cărui filtru de particule era reprezentat de plămânii șoferului și ai celorlalți ocupanți ai autoturismului.”

Am întrebat oamenii obișnuiți ce părere au despre asta. „Nu mai poți să te delectezi cu o banană în club, că te saltă. Nu e posibil așa ceva! O să ajungem să ne temem și pentru cei din copacul de lângă noi!” spune cineva pe un ton revoltat.

Având în vedere numărul în creștere al acestui tip de dezvăluiri și probabilitatea de a mai exista multe încă nefăcute publice, ajungem să ne întrebăm: oare mai avem nevoie de mașini?

Am citit și „M-am hotărât să devin prost”

Această carte mi-a fost recomandată după precedenta „recenzie”. Înainte să scriu despre noua lectură, vreau să facem un mic exercițiu: Martan Paj! Acum repetă și tu! Bun. Asta pentru că autorul, Martin Page, este francez și trebuie să îi pronunțăm numele corect. Revenind la carte, la prima vedere, limbajul nu pare să fie unul tocmai accesibil, de asemenea, narațiunea este plină de metafore, însă fără nicio exagerare. Are câteva părți stranii, iar paragraful de încheiere mi se pare total nepotrivit restului cărții, nefăcându-i mare cinste. În detaliu, subiectul cărții este căutarea unei soluții pentru problemele pe care viața le aduce celor mai dotați intelectual. Autorul a considerat că devenind prost le-ar putea rezolva. Personajul principal trece prin mai multe încercări, nereușite, de a atinge acest deziderat, printre care foarte amuzantă mi s-a părut dorința de a deveni alcoolic într-un mod educat și rațional. Pe sistemul „prost să fii, noroc… că ești”, Antoine (protagonistul întămplărilor) reușește să își împlinească visul, eliminând din viața lui tot ceea ce îl făcea unic și adoptând un comportament „de turmă”. E drept, l-au ajutat și niște pastile prescrise de doctorul lui. Deși la început prețul (la propriu) pentru a fi prost era mai mare decât în situație contrară, acțiunea cărții evoluează în așa fel încât, într-un final, să merite plătit. Avem, așadar, de-a face cu un om care chiar a reușit să își împlinească un vis. Cu mare părere de rău am citit fragmentul în care cineva l-a scos din starea în care intrase intenționat, readucându-l la stadiul anterior. Un fin observator al lumii înconjurătoare, căci Martan Paj ( 😉 ) are, printre altele, studii de sociologie și antropologie, autorul descrie cu umor un adevărat ghid de urmat pentru a ieși din stări neplăcute. Doar că efectul acestuia nu e garantat pentru oricine ar dori să îl pună în aplicare…

„Luni de guvern”, hitul lui Livian Drăgnică

Strofa I:

Guvern,
Încotro mergi?
Spre ce-ordonanțe noi grăbit alergi?
Cum
Poți într-o zi
Să schimbi secretare mici în miniștri?
Azi
În pod pitit
Stă hamsterul calm
Ieri mult hulit
Și
Vrei ori nu vrei
Lunile-n guvern,
Vezi, lovesc în Lei…

Refren:

Luni de guvern, cu emoții la Transporturi,
Scumpe luni de guvern, când la Finanțe dai de greu
Luni de guvern, când ții legile în mână
Și te crezi legendar Dragnea-zeu…

Luni de guvern când nu-i nicio tragedie
Fiindcă ei te-au zărit c-un ministru traseist
Luni de guvern împletind din sărăcie
Tot ce ai tu mai scump, mai furat…

Strofa II:

Dragneo,
Nu fii hain
Să mai fim miniștri
Măcar puțin!
Nu
Fura grăbit
Lunile de-aur ce ne-ai dăruit.
Luni de guvern
De-alea cu hoții pe față
Scumpe luni de guvern,
Mustăcind zâmbet etern.
Luni de guvern,
Activitatea preferată
Să schimbi semestrial un guvern.
Luni de guvern
Când în clădirea mare
Te ascunzi ca să poți încă un lucru fura,
Luni de guvern, când o lună-un mandat pare
Fiindcă știi că nu te vor aresta…

Această melodie face parte din albumul lui Livian Drăgnică, „Guverne nemuritoare vol II”. A se consuma în cel mult 6 luni de la deschiderea ambalajului!

Pauză de gândire

Titlul e așa, mai mult sau mai puțin în directă legătură cu ce am să scriu. Am mai avut pauze, mai lungi sau mai scurte, voite sau nevoite. Ba chiar, la un moment dat am crezut că nu am să mai postez deloc. Acum nu e cazul.

De fapt, problema e că după doar 26 de zile consecutive cu articole am rămas fără inspirație. Nici măcar metoda asta nu a funcționat. Și asta se întâmplă tocmai când am dat din nou de (mai) greu și îmi promiteam să nu las acest impediment să îmi stea în cale.

Privind partea mai blândă a lucrurilor, mi-am găsit timp de citit. O fac seara, atunci când sunt foarte obosit, astfel mintea mea se cufundă mai ușor în poveste. De altfel, mâine sau poimâine urmează să descriu cel mai recent titlu (plus conținutul :)) ) citit. Dacă totul va merge conform planului…

În altă ordine de idei, pauza nu e tocmai pauză și, paradoxal, mă simt obosit de lipsa de activitate pe care o am. Nu veni cu sugestii, totuși! Mă redresez eu cumva…

P.S.: Am rămas fără computer, așa că te rog să folosești linkurile mele de afiliat la cumpărături! Le găsești mai ușor pe blogul meu IT (e pe undeva în coloana din dreapta) și dacă tot ești acolo, poate vei găsi interesante și informațiile pe care încerc să le public cât mai des.