ouija

sunt o durere

ți-aș scrie azi din nou cu brațele de lavă
să nu te mai ascunzi să nu mai taci bolnavă
sub pietre de cavou stau gândurile toate
ți-aș scrie peste ele mi-ai spus că nu se poate

sub soarele topit de falsele-amintiri
ți-aș scrie rând pe rând fără de opriri
dar nu mai am picioare nici oase să suport
ia-ți o tablă Ouija ca să-mi vorbești sunt mort

și astea nu sunt versuri am zis acum repet
cum eu sunt o durere nici om și nici poet
și zac în ăst sicriu cu becurile-aprinse
pregătit să-ți scriu de-ai să-mi cobori din vise