probleme

Cafea de conveniență

M-am trezit și azi. Ce motiv bun pentru a celebra viața! Glumă sadică. Încă nu am ce sărbători. Am făcut o cafea, delicioasă, cum o fac mereu, însă fără puterea de a mă trezi complet. Nici nu am vreun subiect anume despre care să scriu, dar trebuia să găsesc ceva de făcut ca să mai treacă timpul. Ceva care să acopere toate întrebările fără răspuns care îmi vâjâie între urechi.

Azi e una dintre acele zile în care, în absența dozei necesare de cafeină și nicotină care să îmi dea senzația că sunt stăpân pe situație, îmi pun întrebări. Cine aș fi fost dacă viața mi s-ar fi întâmplat altfel? Dacă, în urmă cu foarte mulți ani, nu aș fi descoperit scrisul? Cum ar fi fost dacă, în urmă cu aproape 8 ani, nu aș fi aflat ce înseamnă un blog? Ce pasiuni aș fi avut dacă, în urmă cu 6 ani, nu descopeream Facebook și social media? Ce gânduri aș fi avut acum dacă nu venea depresia anul trecut și, apoi, studenția? Încearcă și tu să răspunzi la astea, eu nu pot pentru că sunt convins că totul a fost scris să se întâmple fix așa. Mi-a fost scris ca fiecare mică bucurie sau „realizare” să vină la pachet cu și mai multe probleme. Acum mi-e tot mai greu, aproape imposibil, să le fac față.

Tot ce știu e că nu pot zâmbi de unul singur și, lucru care mă neliniștește, mi-am prezis din nou viitorul. De ce nu se poate să mai greșesc și eu, măcar când e vorba de asta? „I’m only human after all”… sau nu? Cred că nici om nu (mai) sunt…

#23pe22 – mai bătrân decât cei de vârsta mea

Voiam să scriu altceva acum, de fapt, mai devreme, dar niște probleme tehnice m-au împiedicat. Am timp să fac acel lucru și altă dată. Între timp, mă tulbură alt subiect.

Vineri, pe 22 aprilie, împlinesc 23 de ani. Niște ani parcă mai mult grei decât ușori, dar în care am ales mai degrabă să îmi urmez pasiunile decât să mă dau bătut. În ultima perioadă cred că mi-a fost chiar mai greu și, totuși, în fiecare an mi se pare că am câte o perioadă din asta groaznică.

Partea bună e că în ultimele 6 luni am evoluat în online. Am scris  primele 200 de articole pe blogul IT, iar pe acesta am depășit 2000. Cred că am publicat multe articole în care îmi afirmam dorința de a continua indiferent de piedici și, din când în când, scriam despre problemele care credeam că mă vor împiedica într-adevăr, cele mai multe de când am luat laptop-ul ăsta ghinionist ca mine. Iar îmi face probleme și, chiar dacă scriu acum de pe el, gândul că mă va lăsa baltă se adaugă stresului cu care sunt bombardat zilnic.

Mă simt mai bătrân decât ceilalți tineri de vârsta mea. Simt că am rămas în urmă cu multe lucruri, iar în ultima vreme nici sănătatatea mea nu mai e la fel de tânără. Totuși, încă îmi place să primesc cadouri, chiar dacă acest lucru nu prea se întâmplă, probabil nu am primit destule atunci când trebuia :)) . Am făcut și o listă sau, mai bine scris, un articol în care fac câteva recomandări de electronice ce au reduceri de Paște; are dublu rol.

Simt că lucrurile se schimbă, însă această tranziție se petrece mult prea lent, iar pe mine mă doboară lipsa asta de siguranță. La #23pe22 nu prea am cu ce să „mă laud”, dar, cumva, știu că povestea nu se încheie aici! Nu mi-am scris toate poveștile! 😀

Cine a schimbat zilele?

E ceva ciudat cu zilele astea, începând de ieri! E cumva Mercur retrograd? Și-a făcut Venus bagajele și a plecat la maică-sa? A intrat Saturn în vreun anturaj nepotrivit (cu Pluto)?

Pe minut ce trece apare ceva nou care mă face să îmi modific orarul. Pe același minut (am doar unul pe care îl tot refolosesc) dispare ceva și iar sunt nevoit să îmi modific orarul. Dar cel mai rău e că unele lucruri nici nu dispar, nici nu apar, ci te fac să le aștepți. Sau, mai pe înțeles, după cum de mult se plângeau unii utilizatori ai internetului, una dintre firmele de curierat a început să nu își mai facă treaba la fel de bine.

La mine nu au fost probleme până acum, așa că sper să fie doar ceva de moment și lucrurile să revină la normal. Sper să pot reveni curând și la programul meu (cât de cât) fix, ca să reajung la randamentul de altădată.

De rezolvat, le rezolv eu pe toate, dar cel mai rău îmi pare că nu voi putea prinde în direct cursa de ciclism ce se difuzează azi pe la ora 16 pe Eurosport!

Băi, Jupiter, dă-i înapoi inelele lui Neptun, că altfel prevăd că vei dormi și la noapte pe preș, pot citi asta în stele!

Încă una rece

Nici două săptămâni nu au trecut de când instalam Linux și eram foarte mulțumit de acest sistem de operare. Rezolvase toate problemele pe care le-am avut înainte cu laptop-ul și singurul dezavantaj era că nu mă mai puteam juca CrossFire Europe, singurul joc cu care îmi mai pierdeam timpul, însă oricum foarte rar.

Însă azi, la una dintre porniri, managerul de conexiuni nu a mai vrut să funcționeze. Am găsit câteva posibile rezolvări, însă nu a funcționat niciuna, nici chiar vreo două idei proprii.

Știu că unii dintre voi v-ați săturat să citiți pe aici off-urile mele, sincer și eu m-am săturat să le scriu. Însă sper că poate știți și voi ceva.

Între timp am să încerc să nu îmi pierd răbdarea scriind de pe telefon atunci când pot, iar în ceea ce privește laptop-ul, voi aștepta să își revină de la sine. Mi-a mai dovedit, de când îl am, că are astfel de puteri miraculoase!

Probleme la 4 ace

problemele sunt bolduri înfipte în ochi
dimineața te speli cu cenușă
la ora cafelei recuperezi partea de conștiință pierdută peste noapte
cu ultima suflare din portofel
începi să-ți culci gândurile pe foi
fără să mai ții în picioare papucii cu cap de crocodil (ăia de pluș cu plumb)

se dărâmă orice construcție împrejur
doar pentru tine
uneori vezi dincolo de ce nu este
alteori doar în tine

De unde vin problemele?

Chiar vreau să știu de unde vin hidoasele astea de probleme. Apoi să mă duc acolo și să le blochez ușa pe care ies cu un pietroi mare, care să nu poată fi mișcat. M-am săturat să scriu despre asta și să mă prefac că ignor celelalte subiecte, doar pentru că acesta mă afecteză mai tare. M-am săturat să fiu amenințat chiar la scara blocului în care locuiesc de persoane pe care nu le cunosc și cu care nu am vorbit niciodată. Vreau să fac o schimbare, să încep în altă parte de la zero!
Dar cum?

Adevărul poetic

În ultimele două zile am aflat pe pielea mea că muzica nu te scapă de necazuri. Nici poezia nu te va ridica de jos să îți dea un pahar cu apă. Putem filozofa pe tema asta oricât, concluzia mea va rămâne aceeași. Nu zic să te lași de pasiunile tale, nici eu nu aș putea. Pentru cei ca mine e o formă de a își relaxa sufletul, pentru alții o sursă de (să-i spunem) faimă sau bani. Dar atât. Punct.
Arta nu te ajută să ieși din probleme!